1 Iunie, Ziua Internaţională a copilului: o zi în care să ne reamintim că fericirea sta în lucruri simple

Fiecare dintre noi știe că 1 Iunie, prima zi de vară este o ocazie deosebită de a fi încântaţi să celebrăm Ziua Internaţională a Copilului. Poate mulți vă gândiți că acest moment este destinat în principal celor mici, dar asta nu înseamnă că noi adulţii nu ne putem bucura alături de ei. Din contră, este o zi în care ne putem aduce aminte cu drag de perioada cea mai frumoasă din viaţa noastră: copilăria.

Văzându-l astăzi pe micuțul Luca mi-am adus aminte pe că fost o perioadă în care lucrurile erau simple, motivele de fericire multiple şi grijile aproape inexistente. De 1 Iunie avem şansa să apreciem şi să iubim copii din toată lumea şi să îi facem să zâmbim prin a organiza variate activităţi distractive. Eu am ales să scriu câte ceva despre acestă zi și despre cum am ales noi să marcăm acestă zi specială.

Dacă tot am avut parte de câteva zile libere, ne-am urcat în mașină și am plecat la munte, la Poșaga, unde ai mei ne-au așteptat cu sufletul la gură. Parcă nici nu se putea mai bine, dar acasă a venit și prietena mea din Anglia cu minunea ei și uite așa am petrecut câteva ore să depănăm anii copilăriei noastre și să îi privim și pe Luca și Victor cum se distrează. Mama a vrut să ne răsfețe cum știe ea mai bine și a făcut câteva plăcinte și pâine în cuptor. Altfel povestești la gura cuptorului, așteptând să rupi colțul de pâine caldă.

Și cum astăzi atenția noastră s-a îndreptat mai mult către minunile din viețile noastre, nașa a improvizat un tort și chiar ne-am simțit bine văzându-i pe Luca și Sofia sorbindu-l din priviri. Ce atâta vorbărie, Luca a celebrat pentru prima dată Ziua Internațională a Copilului așa cum o făceam eu, în aer curat și cu iubire din toate părțile.

Uitându-mă puțin în jur am ajus la concluzia că societatea noastră are nevoie de copii educaţi, sănătoşi, copii care se simt încurajaţi şi liberi să devină creativi, să inventeze lucruri noi şi să ne ajute să evoluăm. Fără doar și poate, dacă ne dorim o generaţie mai bună decât cea anterioară, trebuie să învăţăm din propriile greşeli şi să identificăm noi metode prin care putem să le oferim mai multe oportunităţi copiilor noştri.

La mulți ani tuturor copiilor și adulților cu suflet de copil!

De Paște, drumurile duc din nou acasă!

Hristos a înviat! Mai este puțin și ne luăm la revedere de la Sărbătorile Pascale și eu nu am reușit să scriu nimic în acest sens. Da, este adevărat că ar fi tare simplu să nu mai scriu mare lucru și eventual, să pun câteva poze, tare confortabil ar fi. Dar nu vreau să fac asta, chiar dacă cu ușurință aș găsi cu ce să îmi ocup timpul liber.

Zilele astea am profitat de vremea frumoasă și am petrecut Paștele în familie, la Poșaga. În fiecare an țin neapărat să fim acasă de Paște. Am ajuns în satul copilăriei mele (despre care vă povesteam într-un articol trecut), am vopsit ouă roșii și am pregătit mâncăruri tradiționale alături de mama. Ea a făcut și pâine în cuptor! Pe scurt, a avut grijă să nu lipsească nimic de pe masă.

Anul acesta nu am putut participa la slujba de Înviere pentru că a trebuit să stau cu Luca, dar am fost duminică la Sfânta Liturghie . L-am dus și pe Luca să ia sfânta împărtășanie și asta m-a făcut să îmi amintesc de anii copilăriei, când și pe noi ne ducea bunica la biserică în fiecare duminică.

Apoi, prima zi de Paște a fost destinată familiei. Ne-am întâlnit cu toții la prânz, părinți, bunici, copii și nepoți. Am sărbătorit împreună, după care fiecare și-a văzut de treburi. Este frumos ca măcar pentru câteva ore să uităm de problemele cotidiene și să ne bucurăm de momentele frumoase pe care viața ni le oferă.

Cam asta am făcut în această perioadă, am stat cu familia și am depănat amintiri. Sper că voi sunteți bine și că ați avut parte de cele mai frumoase Sărbători!