De Paște, drumurile duc din nou acasă!

Hristos a înviat! Mai este puțin și ne luăm la revedere de la Sărbătorile Pascale și eu nu am reușit să scriu nimic în acest sens. Da, este adevărat că ar fi tare simplu să nu mai scriu mare lucru și eventual, să pun câteva poze, tare confortabil ar fi. Dar nu vreau să fac asta, chiar dacă cu ușurință aș găsi cu ce să îmi ocup timpul liber.

Zilele astea am profitat de vremea frumoasă și am petrecut Paștele în familie, la Poșaga. În fiecare an țin neapărat să fim acasă de Paște. Am ajuns în satul copilăriei mele (despre care vă povesteam într-un articol trecut), am vopsit ouă roșii și am pregătit mâncăruri tradiționale alături de mama. Ea a făcut și pâine în cuptor! Pe scurt, a avut grijă să nu lipsească nimic de pe masă.

Anul acesta nu am putut participa la slujba de Înviere pentru că a trebuit să stau cu Luca, dar am fost duminică la Sfânta Liturghie . L-am dus și pe Luca să ia sfânta împărtășanie și asta m-a făcut să îmi amintesc de anii copilăriei, când și pe noi ne ducea bunica la biserică în fiecare duminică.

Apoi, prima zi de Paște a fost destinată familiei. Ne-am întâlnit cu toții la prânz, părinți, bunici, copii și nepoți. Am sărbătorit împreună, după care fiecare și-a văzut de treburi. Este frumos ca măcar pentru câteva ore să uităm de problemele cotidiene și să ne bucurăm de momentele frumoase pe care viața ni le oferă.

Cam asta am făcut în această perioadă, am stat cu familia și am depănat amintiri. Sper că voi sunteți bine și că ați avut parte de cele mai frumoase Sărbători!