Luca a rămas fără moț

De când s-a născut Luca am auzit o mulțime de superstiții sau povești, printre care și de tăierea moțului, care este o tradiție la romani, o adevărată sărbătoare ținută cu sfințenie de părinți și nași. Aceasta se face atunci când prichindelul împlinește un an sau chiar și după, se pare că ar fi un obicei care vine din trecut, moștenită chiar de la strămoșii geto-daci. Mie personal mi se pare un motiv perfect pentru distracție și adunare a membrilor familiei și de aceea i-am făcut și micuțului nostru Luca.

Am citit câte ceva despre această tăiere a moțului și să știți că este un obicei care se desfășoară pe aproape întreg teritoriul României. Nu este o practică religioasă, acest eveniment se organizează acasă la părinți, la nași sau la un restaurant. Noi am ales să organizăm acest eveniment la Pensiunea Perla Mureșului de la Oarda de Jos, acolo unde am organizat și petrecerea de botez și unde totul a fost perfect pentru noi. 

Potrivit tradiției populare, obiceiul acesta avea loc într-un an impar, neapărat într-o zi de joi, luni sau sâmbătă, deoarece marți era considerată o zi cu ghinion, miercuri și vineri erau zile de post, iar duminică – sărbătoare.

Se spune că principala semnificație este aceea de a prezice care va fi viitorul celui mic, pe baza alegerii de către prichindei a trei obiecte de pe o tavă frumos decorată. Luca a ales o lingură de lemn, un inel de aur și telefonul. O altă însemnătate este faptul că tăierea șuviței de păr reprezintă înfrângerea tuturor fricilor pe care le-ar putea avea copilul.

Nu știu cât am respectat tradiția, dar scopul nostru a fost atins, și anume acela ca toți copilașii prezenți să se distreze, iar părinții lor să se relaxeze. Toate aceste momente frumoase au fost surprinse în fotografii de prietena mea căreia nu îi dau numele fiindcă mi-a spus așa: „Cris, eu fac fotografii doar pentru persoanele dragi și nu vreau să fac o meserie din asta. Pentru mine e suficient că v-ați gândit la mine pentru acest eveniment, nu vreau mai mult.” Dar eu îi mulțumesc pentru tot și credeți-mă când spun că e foarte talentată!

Luca Alexandru împlinește primul lui anișor

Luca Alexandru împlinește astăzi primul lui an, un an de când a venit în viețile noastre. Și da, fiind un eveniment foarte important pentru noi, nu îl pot lăsa să treacă fără să îl marchez și aici, pe blog. Cred că am nevoie de puțin timp să pot să realizez ce a însemnat acest an pentru mine, dar de un lucru sunt sigură: a fost cel mai frumos din viața mea!

Nici nu știu cu ce să încep ca să înțelegeți ce a însemnat primul an de mămică pentru mine. În primul rând o să vă spun că acest prim an m-a transformat în femeie, ceea ce cred că se întâmplă în cazul oricăreia dintre voi. A fost de fapt prima dată când noțiunea de program fix s-a transformat în „programul lui Luca”.

Stau să mă gândesc că acum un an, după o noapte de travaliu, în fața mea era doar ceață, dar eram pregătită (sau cel puțin asta voiam să cred). Nu știam ce înseamnă o naștere și sincer nu puteam să îmi iau gândul de la asta, dar mă consolam singură știind că era cel mai frumos preț pe care trebuia să îl plătesc pentru a-mi ține copilul în brațe.

Și da, vă spun cu mâna pe inimă că aveam toate motivele din lume să aștept să îl cunosc. Nici nu știu să vă explic în cuvinte cum a fost momentul în care l-am luat pentru prima dată în brațe. A fost un amalgam de oboseală, ușurare, curiozitate, dar mai presus de toate a fost fericire absolută. A fost probabil un moment din viața mea care va fi egalat cu greu de altele. A fost momentul în care am devenit mamă.

A urmat apoi perioada în care a trebuit să ne regăsim pe noi în noua formulă încercând să nu ne pierdem pe noi cei vechi cu totul. Să vă spun sincer, a fost o perioadă foarte grea, uneori cu frustrări și chiar câteva crize de nervi atunci când n-am mai rezistat, dar toate astea au fost acoperite și șterse de fiecare gest nou al lui.

Cred că dacă stau bine să mă gândesc, și acum duc o luptă permanentă pentru a-mi găsi echilibrul. Echilibrul fizic, dar mai ales cel emoțional. Caut să petrec cât mai mult timp cu soțul meu, cu familia și cu persoanele apropiate. Cu siguranță v-ați dat deja seama că sunt îndrăgostită de Luca. Îi iubesc piciorușele și mânuțele pufoase, burtica și dințișorii ce i se văd atunci când zâmbește.

Iar acum, când văd că a trecut deja un an și lucrurile par să meargă spre mai ușor am senzația că urmează o perioadă de aur. O perioadă de care vreau să mă bucur cât pot.

A da, să nu uit, pentru că astfel de momente trebuie să fie memorabile, am apelat la prietenii noștri Iuliana și Vlad Costan de la Trilogy Studio. Acești oameni sunt minunați, nu mă satur să le spun asta!