Poșaga, locul copilăriei mele

Astăzi mă gândeam să vă povestesc puțin despre copilăria mea și Poșaga, locul unde am petrecut-o. Fac asta pentru că am fost un copil foarte fericit care a respirat aer curat și care a zburdat în natură. Alături de prietenii mei trăiam prezentul și ne bucuram de fiecare adiere de vânt. Dacă stau să mă gândesc am fost foarte norocoasă pentru că le aveam alături pe bunicile mele, care îmi deveneau părinți în lunile de vară și au contribuit la realizarea celor mai frumoase amintiri.

Așa că încep prin a vă spune că Poșaga e locul în care am învățat să merg în patru labe și ulterior să stau în picioare, e locul în care mi-am format sistemul imunitar și sunt ferm convinsă că va fi locul perfect și pentru Luca. Cu nostalgie îmi amintesc de fiecare seară în care ne adunam toți verișorii și așteptam ca mama Leană să termine plăcintele sau macaroanele cu brânză. Nu pot să uit și zilele când mergeam la muncile câmpului și eram sănătoși tun chiar dacă stăteam cât era ziua de lungă în soare.

Chiar dacă timpul este cel mai mare dușman al meu și mi se pare foarte scurt, nu refuz niciodată ocaziile de a mă duce la Poșaga. Pe lângă amintirile pe care le retrăiesc de fiecare dată când merg acolo, profit de timpul petrecut cu părinții mei și tare mult îmi doresc ca Luca să crească într-un mediu curat și natural.

Încă zâmbesc și mă bucur enorm când toată lumea din sat îmi răspunde la salut, indiferent dacă mă cunosc sau nu. Cele mai frumoase amintiri însă sunt cele din vacanțele de iarnă  când mergeam cu colindul pe ulițele satului. Uneori nu ne mai simțeam mâinile și picioarele de frig, sar nu renunțam și eram bucuroși că lumea ne primea să le colindăm casele.

Sunt ferm convinsă că pentru fiecare dintre noi amintirile cele mai plăcute sunt din vremea copilăriei, indiferent de loc. Era vremea când simțeam că trăiesc, simțeam că sunt liberă, fără nici un gând, simțeam că sunt copil, iar viața era incredibil de simplă. Stau și mă întreb dacă generațiile care vin vor avea ocazia să mai meargă cu picioarele goale prin iarba plina de roua, sa bea lapte proaspăt muls de la pulpa vacii. Oare copii noștri vor mai ști să se urce într-un copac, vor mai ști să bea apă de la izvor, vor mai sta pe bancă în fața porții?

Eu vreau ca Poșaga, locul care m-a făcut cea mai fericită să fie descoperită și de voi. De ceva timp, în comună se organizează un festival de voie bună! „La Știubei” o să vă ajute pe fiecare dintre voi să retrăiți copilăria și să le arătați și copiilor voștri ce înseamnă adevărata copilărie!!!

Vă îmbrățișez cu drag și sper să ne vedem și la festival!