Cum este cu mersul la solar? Eu aleg Sunshine Tunning Studio

Astăzi mă gândeam să povestim puțin despre mersul la solar. Cu siguranță sunteți multe care nu ați ajuns niciodată la solar, dar ați auzit o mulțime de lucruri despre. Evident, unele adevărate, altele nu. Ceea ce știu eu este că expunerea la soare sau la solar îți aduc multe avantaje, cum ar fi o culoare de invidiat, nu te arzi în concediu, arăți minunat la petreceri, sinteza vitaminei D sau aspect sănătos. Există însă și dezavantaje mai ales în cazul în care ai tendința să exagerezi, precum arsuri sau deteriorarea pielii. Dar, din câte îmi spunea la început Paula, managerul de la Sunshine Tanning Studio din Alba Iulia, „moderația este cea mai bună soluție când te expui la ultraviolete”.

Da, tenul meu este foarte alb și nu tot timpul m-am simțit confortabil cu acest lucru. Culoarea pielii permitea să mi se vadă orice defect al feței, al mâinilor sau al picioarelor. Când mi s-a recomandat să merg la solar am fost puțin sceptică, dar vreau să vă spun că este una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în privința înfățișării mele. Acum pielea mea devine din ce în ce mai colorată și asta mă bucură.

Este adevărat că dermatologii nu recomandă expunerea la UV, dar vă spun de la bun început că niciun fel de metodă de bronzare nu este benefica pentru ten. Dacă este să vorbim despre expunerea la soare, și ea are efecte negative. Sunt convinsă că ceea ce vă sperie cel mai mult când auziți de mersul al solar este faptul că puteți face cancer, însă eu personal nu am auzit de nimeni căruia să i se fi întâmplat. Eu zic să nu mai credeți tot ce auziți fiindcă și dacă există, acestea sunt cazuri foarte rare.

Un exemplu bun pe care pot să vi-l dau despre solar este că acesta are totul controlat, iar unele sunt dotate foarte bine. Voi alegeți câte minute vreți să stați pentru a nu vă arde. Eu merg la Sunshine Tunning Studio și acolo mă stropește pe față o dată cam la 3 minute pentru a nu-mi fi foarte cald și pentru a nu mi se usca tenul. Mie îmi place și faptul că am posibilitatea de a asculta muzică, ceea ce mă relaxează și este și un ventilator care poate fi reglat după cum doresc.

De ce vă recomand să mergeți la Sunshine Tunning Studio? Fiindcă oamenii de acolo vă întâmpină și cu recomandări despre câte minute să stai, cam de câte ședințe este nevoie pentru a se vedea bronzul și multe alte lucruri utile.

Așadar, recomand mersul la solar, în special persoanelor care se află în faza în care am fost și eu la început, cu tenul foarte alb.

Și să nu uit! Cei de la Sunshine Tunning Studio își caută colegă așa că nu ezitați să vă trimiteți cv-urile!

Cum e să fii părinte, dar și terapeut? Mădălina Orian: „din câte metode și terapii există, eu aleg cu inima și din iubire ceea ce consider necesar pentru copiii mei”

Este primul interviu pe care îl postez aici pe blog și am ales foarte atent subiectul, dar și persoana! Mădălina Orian este o persoană foarte dragă sufletului meu, o mămică deosebită cu o experiență de viață din care, cu siguranță, cu toții avem câte ceva de învățat. Am ales să stau puțin de vorbă cu ea și să-mi împărtășească cum este viața de părinte, dar și de terapeut. Sunt sigură că aveți multe de învățat dacă lecturați acest interviu! Credeți-mă, blândețea ei o să vă cucerească.

Cristina: Povestește-mi puțin despre logopedie și cum ai început tu să fii interesată de această ramură.

Mădălina Orian: Trebuie să recunosc că partea de psihologie m-a atras întotdeauna, în special, psihologia copilului. Mi se pare absolut fascinant să privești lumea prin ochii unui copil și să observi felul în care el își crează realitatea și se adaptează la lume. În 2012 am devenit mamă și am avut șansa de a fi părintele unei fetițe speciale, care mi-a schimbat complet viața. Ea s-a născut cu cheilopalatoschizis sau despicătură unilaterală totală stânga sau gură-de-lup, denumirea cunoscută în popor. Îngrijirea unui copil cu o astfel de afecțiune presupune dobândirea de informații și abilități speciale deoarece ea a avut dificultăți în ceea ce privește deglutiția (mâncat, băut, înghițit), respirația, a necesitat intervenții chirurgicale și ortodontice și a prezentat tulburări de limbaj.

M-am înarmat cu răbdare deoarece am știut de la început faptul că recuperarea ei implică un demers complex și de lungă durată dar, în 2013, am devenit mama unui băiețel. Era perfect din punct de vedere fizic și fiziologic dar a împrumutat limbajul surorii lui mai mare. Acela a fost momentul în care am început să mă interesez și documentez serios pe partea de limbaj și comunicare. Am început partea de recuperare în ceea ce privește limbajul copiilor în Câmpia Turzii, orașul în care locuim. A existat un moment în care nu am mai avut logoped în oraș (așa cum se întâmplă adesea în orașele mici) și am fost nevoiți să mergem la Cluj pentru logopedie. Era extrem de dificil și destul de costisitor pentru noi ca să mergem chiar și o dată pe săptămână pentru terapie în Cluj. În plus, o ședință pe săptămână e prea puțin pentru înregistrarea unui progres notabil.

Cristina: Cât de importantă e implicarea unui părinte în creșterea copilului?

Mădălina Orian: Eu cred că fiecare părinte face tot ceea ce crede că e mai bine pentru copilul lui, chiar și atunci când alege să nu fie lângă copil. Între părinte și copil există o legătură eternă indestructibilă și imposibil de înlocuit. E evident că toate evenimentele din copilărie vor marca felul în care copilul se va comporta și va acționa atunci când va fi adult. Dacă ne gândim că partea creierului care se ocupă de emoții (cortexul prefrontal) este ultimul care se dezvoltă, undeva în jurul vârstei de 24-25 de ani, e lesne de înțeles că e necesar ca părintele să fie „antrenorul” emoțiilor copilului și să ofere sprijin și educație în acest sens, cel puțin până în această perioadă. Eu cred cu tărie că atunci când vine un copil într-o familie, la nivel de suflete, există un contract care se realizează între părinți și copii iar părinții sunt cei care îl asigură pe copil de iubirea lor necondiționată. Fără această înțelegere între suflete, întruparea nu ar putea avea loc. Așa că, fiecare copil vine în familia care știe că îi va oferi toate condițiile necesare pentru ca el să își poată atinge potențialul și misiunea pentru care a venit în lume iar părinții primesc lecții de viață valoroase de la copiii lor, care îi ajută să devină o versiune mai bună a lor, în fiecare zi.

Cristina: Ce presupune logopedia cu copii și adolescenți?

Mădălina Orian: Pentru mine, logopedia este un domeniu fascinant, deoarece se află la intersecția mai multor discipline cum e: psihologia, fizica, domeniul medical, pedagogia și astfel îmi oferă ocazia să abordez copilul holistic, ca întreg. Termenul „logopedie” provine din cuvântul grecesc „logos”=cuvânt și „paideia”=învățare, educare (Verza, 2000), dar domeniul este mult mai vast, dincolo de limbaj iar termenul mai potrivit pentru a exprima ceea ce reprezintă logopedia este „terapia limbajului și a vorbirii” (Bodea Hațegan, 2016).

În țara noastră, conform ASHA (The American Speech-Language-Hearing Association), practica logopedică vizează tulburările de vorbire, de limbaj și dizabilitățile auditive. În cele ce urmează, voi oferi o clasificare (ASHA, 2015; Bodea Hațegan, 2016) și anumite diagnostice pe care, cei care se confruntă deja cu ele le cunosc, cu siguranță, așa că nu au nevoie să fie explicate sau detaliate.

Tulburările de vorbire întâlnite la copii sunt: apraxia, bârbâiala, dizartria, tulburările de voce, tulburările miofuncționale de la nivel orofacial, tulburările sunetelor vorbirii (tulburări de pronunție și fonologce). În categoria tulburărilor de limbaj întâlnite la copii se regăsesc: dificultățile specifice de învățare, tulburările de limbaj apărute la vârsta preșcolarității, mutismul electiv.

Dintre patologiile medicale care implică tulburări de limbaj și vorbire se amintesc: ADHD, tulburarea din spectru autist, despicăturile facio-labio-palatine, traumatismele craniene, afectarea emisferei cerebrale drepte. Tulburările de înghițire și alimentație sunt o altă preocupare a terapeuților limbajului, la fel cum sunt și dizabilitățile auditive.

Așadar, se poate observa complexitatea cazurilor pe care o abordează terapia limbajului și comunicării (logopedia) și supraspecialitatea terapeuților. Cel mai adesea, așa cum este și firesc, logopedul lucrează în cadrul unei echipe multidisciplinare care se ocupă de caz iar recuperarea logopedică presupune abordarea oricărui domeniu, dintre cele specificate.

Cristina: Cum arată o ședință de logopedie la care participă un copil sau un adolescent?

Mădălina Orian: Înainte de a ajunge la logoped, copilul, împreună cu părintele, ar trebui să facă o vizită la psihiatru. Știu, toți părinții când aud asta mă întreabă: „La psihiatru??? Crezi că e ceva în neregulă cu copilul meu?” În țara noastră, logopedul nu este clinician, adică nu poate pune un diagnostic. Cel care face asta, în cazul copiilor, este un medic specializat în psihiatrie pediatrică. Nu sunt de speriat, sunt chiar oameni foarte faini, toți cei pe care eu îi cunosc. După diagnosticul stabilit, la recomandarea psihiatrului, copilul poate începe ședințele de logopedie. După părerea mea, diagnosticul este necesar doar cu titlu informativ și pentru a se putea parcurge tot traseul birocratic. Părerea psihiatrului este un punct de sprijin, o ghidare, opinia unui alt specialist, care nu strică niciodată, ci poate orienta părintele spre ceea ce are de făcut în continuare. Aș recomanda părinților să nu se ferească de diagnostice deoarece, în zilele noastre, există un diagnostic pentru orice. Vorba unui medic, care mi-e foarte drag: „Nu există om sănătos ci doar pacient insuficient investigat”. În același timp, un diagnostic nu trasează destinul copilului sau nu spune nimic despre evoluția ulterioară a copilului. Un diagnostic e doar un diagnostic, fără să fie bun sau rău.

Când părintele ajunge cu copilul în cabinetul logopedului, acesta îi întocmește o evaluare amănunțită din punct de vedere logopedic, se stabilește un plan de lucru, cu obiective de îndeplinit și, în funcție de afecțiune sau tulburare, se desfășoară ședințele recuperare a limbajului. Periodic, se face reevaluarea obiectivelor din plan și se stabilesc noi obiective.

Dacă e vorba despre „cum arată” o ședință de logopedie eu aș spune că, în funcție de vârsta copilului, ședința trebuie să fie ca o joacă, plăcută, distractivă, veselă, să arate ca timpul petrecut între doi prieteni, în care fiecare are câte ceva de învățat de la celălalt. Acum, în contextul pandemic pe care îl traversăm, ședințele se desfășoară și online. Ele trebuie să fie atractive pentru copil dar, personal, le consider impersonale. Terapia limbajului are nevoie de atingeri, ajutor fizic din partea terapeutului, model de vorbire și auz fin, ceea ce nu se poate realiza la fel de bine în mediul virtual.

Cristina: Din punctul tău de vedere, terapeutul trebuie să vadă și părinții sau doar copilul?

Mădălina Orian: Cu siguranță terapeutul se va întâlni cu părinții sau tutorii legali ai copilului. În cazul evaluărilor, terapeutul va adresa foarte multe întrebări la care doar părintele poate răspunde. Sunt date referitoare la sarcină, nașterea copilului, greutatea avută la naștere, dobândirea diferitelor abilități (statul în șezut, mersul în picioare, apariția lalațiilor, a primelor cuvinte, etc), afecțiuni, istoric familial relevant, etc.

Apoi, în momentul în care se stabilește un plan de intervenție și se trasează obiectivele de lucru, părintele are un cuvânt extrem de important. Părintele și terapeutul stabilesc împreună obiectivele de intervenție și se asigură că sunt comune. Astfel, terapia începută în cabinet este continuată acasă iar în acest fel se poate reduce timpul de recuperare. În cadrul echipei multidisciplinare care se ocupă de fiecare caz, părintele este un membru la fel de important ca și oricare altul. Pentru mine, părintele este primul și cel mai important terapeut al copilului, deoarece nimeni nu cunoaște mai bine copilul, nu petrece mai mult timp cu copilul și nu-l iubește mai mult decât părintele. Eu, părintele, sunt cel mai bun specialist din lume pentru copilul meu! Aș vrea ca fiecare părinte să aibă încredere în el și să știe câtă putere are atunci când vine vorba de copilul lui! Recomand părinților să pună întrebări terapeuților și specialiștilor, să ceară să li se explice fiecare termen pe înțelesul lor și să întrebe mereu ce activități ar putea desfășura acasă cu cel mic pentru a continua terapia începută în cabinet.

Cristina: Câte ședințe sunt necesare pentru ca terapia să fie cu adevărat eficientă?

Mădălina Orian: Autorii Rowland și Schwiegert, într-un studiu realizat în anul 2000, arată că majoritatea copiilor înregistrează succes în dezvoltarea comunicării dacă au parte de cel puțin 15 minute pe zi de intervenție, pe o perioadă de 6,5 luni. Zilnic!!! Subliniez acest aspect pentru a pune în evidență rolul deosebit de important al părintelui în procesul de recuperare. Niciun terapeut nu ar putea lucra zilnic, timp de 6 luni cu un copil dar părintele este zilnic alături de copil.

Apoi, limbajul și comunicarea sunt aspecte naturale în evoluția umană iar locul cel mai potrivit pentru ca ele să se dezvolte este acasă, în cadrul familiei, în mediul natural al copilului. Eu nu găsesc firesc faptul că un copil este scos din familia lui, din comunitate, pentru terapie. Dacă ar fi după mine, aș face terapie cu copiii doar la ei acasă, în mediul lor natural, ca să vadă că nu e ceva „anormal” cu ei și trebuie scoși din mediul lor și „reparați”.

Eu cred că după o perioadă de 6 luni, cu 2 întâlniri pe săptămână, se pot trage niște concluzii semnificative, referitoare la progres și stadiul recuperării.

Cristina: Care sunt principalele îngrijorări ale părinților atunci când cer ajutor pentru copiii sau adolescenții din familia lor? 

Mădălina Orian: Cu siguranță, orice părinte devine îngrijorat și își pune semne de întrebare referitoare la dezvoltarea copilului său, atunci când observă comportamente „atipice” sau când copilul nu răspunde la stimulii și factorii de mediu așa cum e considerat a fi „normal”.

O să ofer un exemplu. Un copil care nu reacționează atunci când părintele îl strigă pe nume, care nu are contact vizual cu un eventual partener de comunicare sau când nu simte nevoia să împărtășească cu cei ai casei aspectele pe care le considerăm sociale, devine un semnal de alarmă pentru părinte și acesta începe să caute ajutor de specialitate.

Cristina: În funcție de ce criterii este indicat să alegem un logoped care lucrează cu copii și adolescenți?

Mădălina Orian: O să îți spun felul în care eu aleg terapiile pe care le consider cele mai potrivite pentru copiii mei. În ziua de astăzi, toată lumea e specialist în ceva iar părinții, înnebuniți și disperați pentru a-și ajuta copilul, aleargă de colo-colo, pe la toate cabinetele de specialitate. Acțiunea asta nu doar că ne răpește foarte mult timp, care e cea mai importantă și limitată resursă a zilelor noastre dar e și foarte costisitoare și, sincer și realist vorbind, nu-și permite toată lumea să încerce toate terapiile posibile. Asta nu te face mai puțin părinte și nici nu înseamnă că nu ai făcut tot ce e omenește posibil pentru copilul tău. În primul rând, părintele trebuie să scape de orice sentiment de vină. Apoi, din câte metode și terapii există, eu aleg cu inima și din iubire ceea ce consider necesar pentru copiii mei. Mă cuibăresc în inima mea, mă gândesc la copilul meu cu toată iubirea pe care o pot proiecta asupra lui și mă întreb „Terapia asta e potrivită pentru copilul meu?”. Ofer răspunsul trecând toate informațiile prin filtrul iubirii. Apoi acționez în consecință.

Îți dau iar un exemplu. Când erau copiii mei bebeluși, era foarte la modă printre vedete de la noi și puternic promovată de unii pediatrii, o metodă care presupunea să lași copilul în pătuțul lui să plângă până se liniștește singur, fără să îl iei în brațe. Cică, în acest fel, copilul se echilibrează emoțional singur și va fi un adult foarte echilibrat emoțional. Eu am zis din start că nu aplic așa ceva copiilor mei. Îmi țin copiii în brațe și fac orice pot ca să-i liniștesc, ținându-i fizic lângă mine. Eu nu aș fi ales metoda asta nici dacă mi se aduceau toate studiile științifice din lume care să demonstreze că e benefică și nici dacă îmi arătau RMN-urile celor mai echilibrați emoțional adulți de 30 de ani pe care s-a aplicat această metodă. Filtrul iubirii a spus că metoda asta nu e pentru copilul meu. Filmul lui Gabor Mate apărut în acest an, The Wisdom of Trauma, abordează la un moment dat și aspectul importanței contactului fizic dintre bebeluș și părintele lui. El spune că singura modalitate prin care un bebeluș reușește să se echilibreze emoțional este prin contactul direct. Dacă este lăsat singur să plângă, neocortexul, partea creierului responsabilă de emoții, care este în dezvoltare, va percepe acest act a adultului ca pe un abandon iar rana de abandon este una foarte adâncă, care va sabota relațiile ulterioare ale bebelușului ajuns la maturitate.

În ceea ce privește terapeutul, este necesar să existe „chimie” între terapeut și copil, așa cum e firesc să fie în orice relație. Vezi dacă cel mic se simte bine împreună cu terapeutul, dacă îi face plăcere să se întâlnească cu el. Plus, părintele trebuie să îl prezinte copilului pe terapeut ca pe un prieten iar cabinetul de terapie e locul în care ne distrăm și ne simțim bine, nu cel din care abia așteptăm să scăpăm. Copilul copiază și împrumută comportamentele și reacțiile părintelui. E firesc să fie așa deoarece părintele e persoana în care copilul are cea mai multă încredere și, până la urmă, prietenul prietenului meu mi-e prieten și dușmanul prietenului meu mi-e dușman.

Cristina: Care sunt cărțile de parenting care ar putea fi utile oricărui părinte?

Mădălina Orian: Partea de parenting este o chestiune destul de nouă în țara noastră, dovadă e și faptul că nu avem o traducere în limba română. Chestia asta cu „părințeala” aș spune că definește relația care există între părinte și copilul lui. Pentru o relație e nevoie de 2 iar pentru o relație sănătoasă între cei doi e nevoie de un părinte echilibrat emoțional, bine cu el și dispus să se conecteze autentic la copilului lui și să abordeze o comunicare de la suflet la suflet, dincolo de forma cuvintelor. În această relație, de foarte multe ori, părintele și copilul sunt oglindă unul pentru celălalt și se reflectă reciproc. Se poate ca un anumit aspect nerezolvat și nevindecat la părinte să se reflecte în comportamentul copilului. Fugim cu copilul la logoped deoarece nu-l pronunță corect pe S dar constatăm că părintele a fost peltic toată viața lui. În astfel de cazuri, dacă părintele își rezolvă provocările pe care le întâmpină, comportamentul copilului se rezolvă de la sine.

Pentru părinte recomand să facă tot ceea ce îi face bine și îl împlinește iar asta presupune inclusiv lecturarea cărților de dezvoltare personală și self-help care simte că i se potrivesc și cu care rezonează. Dintre autori, recomand tot ce vă pică în mână de: Urania Cremene, Gabor Mate, Daniel Goleman (și tot ce ține de inteligența emoțională), Jacques Salome, Viktor Frankl, dr. Wayne Dyer, Pera Novacovici, Andy Szekely.

Voi oferi o listă de cărți pe care le consider utile.

  • Copilul invizibil – Gaspar Gyorgy
  • Parenting – dr. John Gottman
  • Mama și sensul vieții – Irvin Yalom
  • Sensul vieții – Viktor Frankl
  • Vindecă-ți nașterea, vindecă-ți viața – Sharon King
  • Codul emoțiilor – dr. Bradley Nelson
  • Povestea ta a început demult – Mark Wolynn
  • Eliberează-te de destinul familial – Elisabeth Horowitz
  • Corpul copilului ne vorbește – Willy Barral
  • Cum să-ți descoperi copilul prin desenele lui – Roseline Davido
  • Mama și copilul – Emil Căpraru
  • Terapia tulburărilor de limbaj – Carolina Bodea Hațegan

Cristina: Povestește-mi puțin despre cărțile pe care le-ai scris?

Mădălina Orian: Cărțile pe care le-am scris fac parte dintr-o trilogie care se numește „Logo-armonia de acasă”. Primul volum „De la copilul meu, la copilul din mine. Ce am învățat fiind părinte de copil special” prezintă povestea mea de viață și experiența pe care am dobândit-o fiind părinte special. Al doilea volum „De la părinte, la părinte-terapeut. Logopedie practică pe înțelesul tuturor” este un set de instrumente și metode de lucru logopedice pe care părintele le poate aplica simplu, cu copilul lui, acasă. Mi-am dorit să îmi împărtășesc experiența și să ofer părintelui curajul, încrederea de a deveni părinte-terapeut și a realiza un proces de recuperare a limbajului și comunicării benefic pentru copil și cu multă dragoste. Volumele vor apărea curând la editura Quarto.

Bibliografie:

ASHA, (2015). What is language? What is speech

ASHA, (2015). International Classification of Functioning, Disability and Health (ICF)

Bodea Hațegan, C. (2016). Terapia tulburărilor de limbaj. Structuri deschise, București: Editura Trei

Verza, E. (2000). Tratat de logopedie, București: Editura Semne

Despre machiaj cu Marcela Dobârtă

Pe Marcela, sau Ella cum îi spun apropiații, am cunoscut-o în urmă cu cinci ani când am participat la nunta ei. Cu timpul am descoperit în ea un prieten de nădejde și ceea ce apreciez cel mai mult este că reușește să fie și mamă și femeie de succes în același timp. V-am mai povestit la un moment dat despre ea, dar acum vreau să vă spun de ce o aleg pe ea când vine vorba de make-up.

Atunci când vine vorba de make-up, pentru mine este o adevărată problemă și asta pentru că nu mă pricep deloc. Dar pentru asta o am pe Marcela Dobârtă, o tipă super mișto la care merg cu drag. În ceea ce privește partea de make-up, Marcela lucrează cu produse profesionale. Nu are un brand preferat, încearcă să jongleze cu mai multe tipuri de produse și alege ce crede că se potrivește mai bine pentru fiecare clientă în parte.

Am discutat puțin cu ea și se pare că anul acesta tendința este machiajul cât mai natural, fără a transforma trăsăturile feței. Marcela ține cont de mai multi factori atunci când realizează un machiaj, cel mai important fiind evenimentul la care participă persoana respectiva, dacă are loc ziua sau seara, ținuta, personalitatea clientei, culoarea ochilor, a parului și tipul de ten.

Iar pentru cele care nu se pot bucura din plin de gene lungi, curbate și dese, Marcela vă așteaptă la gene fir cu fir. Aceasta este soluția ideală pentru că se adaugă atât lungime, cât și desime firului de păr natural.

Așa că indiferent la ce vă gândiți, machiaj sau aplicare de gene fir cu fir, Marcela este alegerea perfectă! It`s time to shine, girls!

Pe Marcela o găsiți aici!